Era să fiu eu – Ali Smith

Sincer să fiu, am auzit prima dată de Ali Smith dintr-un video făcut de domnul Marius Chivu. Nu auzisem niciodată nimic de ea. Mi-a plăcut mult. Chiar mă gândeam la un moment dat, în timp ce citeam, că Ali Smith ar fi capabilă să facă literatură din orice. Cel care o va citi va înțelege ce spun. E interesant cum poate face versuri alternate, cum poate introduce pe nevăzute conjuncția dar de o grămadă de ori etc.

Cartea oferită de Libris.ro începe cu explicarea unui adevăr, un adevăr imaginativ la care este chemat cel care o citește. Este o introducere în interiorul cărții structurată în patru capitole, în patru cuvinte de fapt care alcătuiesc titlul. Era. Să. Fiu. Eu. Acest adevăr îl cuprinde pe Miles, personajul principal, care în timpul unei mese în cadrul unei familii pe care nu o cunoștea prea bine alege să plece și să se încuie într-o cameră (de-a casei desigur) lăsând un bilet pe care scrie: vegetarian. Chiar dacă Miles este personajul principal, în jurul lui croindu-se toată povestea, nu este el cel care-și expune sentimentele, ci alte patru personaje de vârste diferite: Ana, o prietenă cu care nu mai vorbise de ceva timp, Mark, cel care l-a adus la petrecere, May, o bătrână și Brooke, fetiță de 10 ani prezentă și ea la acea petrecere. Despre ele nu știm prea multe și e ciudat cum Ali Smith alege să treacă de la unul la altul fără vreo delimitare clară, dar de fapt ea, în acest fel, ne ajute să ne facem o părere despre Miles, personajul principal, despre care tot ce știm, știm de la personale cu care el s-a intersectat la un moment dat. De aceea nu este important dacă la sfârșit el reușește să iasă din acea cameră pe o bicicletă medicinală care se transformă într-o bicicletă cu care poate zbura peste acoperișurile caselor.

Pe scurt:

Mi s-a părut superbă, dar și greuță. Ali Smith ar fi capabilă să facă literatură din orice cuvânt, imagine sau întâmplare, iar expunerile ei curg foarte frumos. Mi-a plăcut mult că în cartea ei, Era să fiu eu, m-am întâlnit cu o imagine în care eu cred mult. Sunt multe întâmplări în viața noastră pe care nu le înțelegem la un moment dat. Anumite persoane pe care le întâlnim și apoi reîntâlnim și abia în timp vedem sensul. Anumite lucruri pe care le-am spus, de care suntem siguri și care ne condamnă în timp, pentru că s-ar putea să greșim chiar noi. Și să facem ceea ce condamnam la un moment dat.  

”Ce s-ar întâmpla dacă pur și simplu ai închide o ușă și nu ai mai vorbi? Ore și iar ore și iar ore fără cuvinte. Ai vorbi cu tine însuți? Cuvintele pur și simplu nu ar mai fi utile? Ți-ai pierde cu totul limbajul? Sau cuvintele ar avea mai mult sens…

Cartea poate fi comandată de pe librărie online.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *